Cel mai puternic nume?

Ma numesc Sabadis Laurentiu Andrei. Unii ma striga Sabadis, altii Saba, altii Andrei, altii Laurentiu, altii Lau, altii Deyu. Raspund la oricare nume. Sabadis Laurentiu Andrei e numele care l-am primit de la parinti/nasi atunci cand m-am botezat. Mie imi place numele meu. Stii, atunci cand esti copil unii te mai striga dupa tot felul de porecle sau te striga dupa numele de familie, insa mie imi place si numele de familie, chiar daca are consoane inchise(asa imi place sa spun), cum ar fii "s", "b", "d". Multi dintre noi avem nume de familie ciudate, si la pronuntie, si la scriere si la istoric. De exemplu daca luam numele de "Ciobanul" te gandesti la un cioban, daca luam numele de "Potrovski" te gandesti la un rus, sau ceva de genu ala, si tot asa pot continua cu exemple.

Am mai pomenit si de nick-urile alea "Saba", "Lau". Asta in cazul meu. Multi dintre noi avem prescurtari de genu asta la nume. Astea le primim de la prieteni.

Ideea e ca vreau sa ajung altundeva. Vreau sa ajung la momentul acela in care vrei alt nume. Vrei sa te cheme altcumva. De exemplu eram la examenul de la scoala de soferi si domnul politist avea in mana dosarele cu cei care au picat examenul. Avea vreo 20-25. Pana la litera "R" a dat vreo 15-18. Mai eram vreo 5-6. Si ma gandeam ca nu are cum sa fie dosarul meu printre alea sase...si normal ca era. Am auzit: "Sabadis Laurentiu Andrei". Ce bine era daca nu auzeam numele ala. Sunt si alte exemple mai bune, insa asta mi-a venit in minte.
Apoi mai este o faza: momentul cand faci cunostinta cu cineva. Eu absolut tot timpul cand fac cunostinta cu cineva uit numele pe loc. Asa ca, in momentul ala persoana respectiva ar trebui sa aiba un nume extraordinat, iesit din comun, astfel incat numele acela sa imi atraga atentia si sa il retin. Nu am dreptate, pentru ca data fac cunostinta cu o fata si e frumoasa o sa ii retin numele doar pentru faptul ca e frumoasa, insa dar daca sunt mai multe fete frumoase, ce fac? Cum le retin numele daca sunt toate frumoase?

Este vreun nume care o sa il retii toata viata inca de la prima pronuntie a lui? Este vreun nume cu asemenea putere?

35 ore 15 minute si 23 secunde

35:15:23 secunde. Atat a durat "drumul" din Cluj Napoca, Romania pana la Elblag, Polonia. 1100 km (aproximativ 16 ore 59 min). Atat scrie pe un site ca e distanta si timpul pe care il faci pentru a ajunge din Cluj Napoca la Elblag, insa poate am facut mai multi km, am mai deviat (cred) de la traseul facut de situl pe care m-am informat initial. Oricum, de la 17 ore, hai sa zic 20, ca mai pun si opririle pentru "pis-pauza" si "zama calda", mai sunt 15 ore care imi dau "cu virgula". Aaaa, am uitat sa precizez ca poate ar trebui sa pun in calcule si cele 9 ore in care am stat pentru ca nu te poti pune cu tahografele. Pfuuu...manca-le-as tahografele cu tot cu hartie. In aceasta minunata pauza am oprit sa "stam" 9 ore in orasul "NoName". Era prin Polonia, la intrare in Polonia, insa nu am retinut numele din cauza ca dormeam si cand am intrat si cand am iesit din oras. Si, sincer, nu i-am intrebat nici pe ceilalti care e numele ca mi se parea mai interesant si totodata prostesc sa stau 9 ore intr-un oras si nici macar sa nu ma intereseze numele.
Acuma urmeaza sa ma povestesc ce am facut in acele 9 ore de "stat".
Am oprit intr-o parcare, parcarea magazinului Praktiker si apoi ne-am deplasat spre centrul orasului. Am mers vreo 2 km pe jos. E toamna. Anul asta nu am facut nicio plimbare "de toamna", astfel am simtit frigul care ma mangaia la picioare, ma gadila pe spate si ma saruta pe gat. Apoi am gasit ceva gramezi de frunze si m-am aruncat in ele, am facut poze pentru facebook :>. In urma cu vreun an ziceam "poze de hi5", dar acuma toata lumea s-a dat pe facebook, asa ca am schimbat modificarea si acuma e "poze de facebook". Apoi, dupa indrumarile unor stimabili cetateni polonezi am ajuns la mall. Era cald. Mi-am dat jos pe rand bluzele si nu stiam ce sa fac cu fularul. Fularul meu era de fapt o patura mai subtire de culoare roz, insa nu m-a interesat culoarea pentru ca nu ma cunoastea nimeni in orasul asta si imi permiteam tot felul de chestii. Am cutreierat mall-ul si ne-am oprit sa bem o bere. De fapt, sa beau o bere. Apoi l-am convins si pe Mircea sa bem bere. Asa ca am fost 2. Am baut niste beri pana cand s-a inchis magazinul. Aveam timp dar nu aveam unde sa bem. Asa ca am mers la un magazin alimentar si ne-am mai luat beri si ne-am luat si ceva de rontait. Ne-am luat TUC (biscuiti din aia super buni). Mircea imi zicea sa ascund TUC-ul sa nu ne vada politia. poate va intrebati de ce? Pentru ca daca venea politia si ne vedea ca mancam TUC pe strada isi dadeau seama ca TUC-ul merge cu berea si astfel ne descopereau berea care era ascunsa in geaca. O intreaga filosofie. Apoi ne-am intors la autocar de unde am plecat intr-un bar sa ne uitam la meci si sa jucam biliard. Acolo ne-am "imprietenit" cu niste polonezi care inafara de cuvintele "ticket", "bus" si "money" nu stiau engleza. Pe cand eram pregatiti sa ne incaieram, acestia au plecat cu autobuzul. Ei de fapt vroiau sa le dam bani ca sa isi cumpere bilete de autobuz. Culmea. Noi sa le dam bani, noi care aveam numa euroi si lei grei.
Dupa aceea ne-am "dat" cu carucioarele de la Praktiker si ne-am jucat "Stop alarma!" si inca un joc al carui nume nu mi-l amintesc.
Asa ne-am petrecut cele 9 ore de "stat" in orasul "NoName" din Polonia.
Gataaa....ma duc sa fac un dus ca sunt murdar de pe drum, Andreea mi-a spus ca put, asta pentru ca si ea putzea, si mi-a spus ca am dintii galbeni, si asta pentru ca probabil vroia sa imi faca in ciuda ca era mesteca Orbit si eu nu!

Va pup!

Cursuri de dans sportiv

In curand o sa incep impreuna cu Mircea si Andreea un nou capitol legat de dans.
Dupa cum unii stiti, in perioada mai-iunie a acestui an, am organizat cursuri de dans pentru cei care au dorit sa invete putin cate putin din tainele dansului.
Asadar, in aceste zile urmeaza sa organizam orarul si o sa revin(cred ca saptamana viitoare) cu mai multe informatii legate de acest capitol: cursuri de dans sportiv!

Am fost la VAMA

14 octombrie 2010, Obsession The Club - ca asa imi place mie sa alint clubul unde dintr-un procentaj de 100% cam 30% sunt pitipoance, inca 30% cocalari si restu' lume ok. Vreau sa adaug si cei 2 gay pe care i-am vazut la concert. Poate erau mai multi acolo, insa eu am vazut doar 2.

Au intarziat 2 ore. Nu mai aveam rabdare. A tot venit lume, ma uitam sa vad daca cunosc multa lume, mi-am vazut niste colegi, m-am intalnit si cu Ioana vecina de la parter, si uite asa a mai trecut vremea. Aaa mi-am luat si bere, Ciuc - 5 lei. Pret ok pentru Obsession The Club.

Cum au iesit din separeu toata lumea a inceput sa strige, sa fluiere. M-am simtit putin usurat, poate pt ca am asteptat de prea mult timp concertul. S-au instalat fiecare la locul lui si au inceput.
Intro - negativul ala fain de la Cartita. Bestial. Suna atat de bine incat mi s-a facut pielea gaina. Prima data la brate, apoi a urcat usor pe gat, apoi a coborat din nou, insa pe spate. S-a oprit in curea. Si la fiecare vibratie tot mai venea cate un val de "piele de gaina". Era ciudat. Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa tina atat de mult "pielea de gaina". Imi placea prea mult, insemna prea mult acel intro. Apoi Cantec de gasit. Imi era sa dor de piesa aia cu toate ca o ascult zilnic.
Apoi au urmat piese si de la Vama Veche. A fost o combinatie foarte reusita intre piesele de pe noul album si cele vechi. Era tot ce isi doreste orice fan Vama.

A durat 2 ore si 50 de minute. In tot acest timp am cantat, am aplaudat, am strigat, am fluierat, am trait.

18 ani, Dumnezeu nu apare la stiri, Pe sarma, 17 ani infinit, Zmeul, V.S.T., Cartita, Vama Veche, Hotel Cismigiu, etc. A fost superb.

Ne pregatim pentru Campionatul National de Formatii

Clubul de Dans Sportiv "Floris" se pregateste intens de Campionatul National De Formatii al Romaniei.

Dupa un cantonament de 10 zile petrecut la Reghin, la clubul de dans sportiv "Dansul Viorilor", sportivii de la "Floris" sunt pregatiti sa infrunte celelalte formatii participante la Campionat.

Vom reprezenta clubul cu 4 formatii: "Dor Romanesc", "Orhideea Salbatica", "Tinerete, Frumusete, Dans", "Memphis".

O sa revin cu mai multe informatii si poze din cantonament.

V-am pupat!

Asta e pentru FETE!!!

Tocmai am citit o stire pe libertatea.ro si ma gandesc ca este super utila pentru fete. Stirea se numeste "Învaţă să mergi corect pe tocuri" si merita citita.

Sunt multe fete care pur si simplu nu stiu sa mearga pe tocuri si arata de-a dreptul penibil. Fara suparare! Insa, stirea e super si va doresc spor la treaba!
Stirea o gasiti aici.

V-am pupat!

Horia Brenciu - Ultimul dans

In ultimul timp muzica romaneasca a devenit una de calitate. Este si cazul lui Horia Brenciu care este un adevarat artist! Bafta in continuare!

Pisicute amuzante

Vezi mai multe din Animale pe 220.ro

Eminem - Love The Way You Lie ft. Rihanna

Mi-a placut piesa asta de la prima ascultare. Da, a fost un fel de dragoste la prima vedere, si nu pentru ca am poster cu Eminem pe peretele din camera de cand aveam vreo 14 ani si nici pentru ca pe primul hit al Rihannei "Pon de Replay" ma rupeam la primele betii din viata de adolescent, ci doar pentru ca imi place la nebunie. Iar videoclipul e bestial, Megan Fox si Dominic Monaghan sunt mortali.

Am fost la AS-TV

In data de 9 august am fost impreuna cu doamna antrenor Florica Budusan, Emil Leonte, Mircea Rosu si Andreea Marica la o emisiune in direct la postul de televiziune locala AS-TV. Emisiunea a durat 2 ore, cu o pauza de 15 minute. Am avut mari emotii cu totii, insa pana la urma ne-am dezghetat si eu cred ca a fost destul de ok :).

Am sa postez si niste clipuri pe care le-am luat de pe situl www.as-tv.ro

Vizionare placuta!

Inception

Filmul "INCEPTION" este un film care m-a impresionat extraordinar de tare. Regizorul Christopher Nolan a regizat, printre altele, si filmele "The Dark Knight", "The Prestige", "Memento", filme pe care va invit cu cea mai mare placere sa le vizualizati pentru ca absolut merita!
Ideea filmului este absolut geniala si fiecare detaliu este foarte bine pus la punct de aceea se spune ca trebuie sa te uiti de 2 ori la acest film ca sa il intelegi pe deplin.
Eu sper sa il mai revad cat de curand pentru ca m-a impresionat foarte tare!

Dupa ce o sa il vedeti va astept cu pareri despre film.

PS: Iar pe cei care l-au vazut deja ii invit sa facem o mica discutie despre acest grandios film!

Mi-e dor de mare

Simti nisipul care iti intra printre degetele de la picioare, dar mana ei care iti mangaie parul umed de la marea geloasa pe ocean iti atrage atentia, iar tu mai strangi o scoica pentru expozitie, dar ea nu iti da pace. Te vrea, vrea sa fie marea care intra in cort, vrea sa fie marea ta. Dar soarele nu o lasa, isi lasa amprenta pe sanii ei, pe picioare si apoi ii da pace. Te saruta. Ametesti. Te trezeste alt un sarut, ii raspunzi. Ii multumesti. Sari in mare, te uiti la soare, te uiti la ea, ii multumesti din nou. Te lasi vrajit si o iei de la capat :)

M-am dat si cu avionul

Vara asta am trait o experienta unica. De fapt am trait mai multe experienta pe care nu le-am intalnit pana acum. Insa, acum o sa povestesc despre experienta mea cu avionul.
Am zburat cu avionul de la Budapesta la Paris si apoi cu un alt avion de la Paris la Atlanta.

Primul zbor a fost cel mai frumos din lume. A fost cu un avion Airbus A320 -100/200. M-am documentat dinainte sa plec din tara despre el si stiam cu arata, insa pana cand l-am vazut nu ma gandeam ca e asa mare.
Era dimineata. Am ajuns prea repede in Aeroportul Ferihegy. Inca era noapte. Am coborat din microbuz cu totii, ne-am luat bagajele si am intrat in cladirea aeroportului. Poze. Eram doar noi si ceva persoane din personalul aeroportului care mai faceam un pic de curatenie. Ne punem bagajele toti la un loc si apoi ne punem la cercetat locul - ne permiteam ca numai noi eram. Apoi am mers la baie sa ne schimbam hainele.Apoi am admirat peisajele din jur. Cam 40-50 de minute. Venea deja lumea. Trebuia sa ne facem check-inurile. Ne-a luat vreo 30-40 de minute sa ne dam seama cum sta treaba cu introducerea datelor si dupa ce am terminat eram foarte fericit, poate prea fericit. Am simtit o mare usurare cand m-am vazut cu biletele de avion in mana. A fost ceva important pentru mine si poate de aceea (de un an tot visez sa calatoresc cu avionul). Iara poze.

Decolarea:
S-a facut 6:30. Mai aveam inca 40 de minute pana la decolare. Mi-am luat o cafea ca aveam ceva forinti la mine si asteptam. Nu mai aveam rabdare. Mi-am mai gasit ceva preocupari pentru a omori timpul ramas si a sosit apoi clipa mult asteptata. Am coborat din cladire, ne-am urcat in autobuzul care ne ducea la avion. Iara poze. Am coborat din autobuz. Iara poze. Am urcat in sfarsit in avion. Ne intampina lumea cu "Bonjour", ne indeamna incotro sa mergem. Intru pe culoar, cate 3 scaune pe stanga, cate 3 scaunde pe dreapta, ma uit dupa ai nostri, toti eram fericiti, apoi ghici ce? Iara poze:)) . O gramada de poze. Mi se parea interesant tot ceea ce mi se intampla si am vrut sa imi ramana amintire (o imagine = 1000 de cuvinte). Buuuun. Imi gasesc locul. Langa geam. Era tot ce imi puteam dori - primul zbor sa fie langa geam! Ma asez. In fata mea Emil, in stanga liber, apoi Cioco, in spate Paul si Mircea, ce mai...eram toti pe acolo. Ne-am mai numarat inca o data sa fim siguri ca eram toti si asteptam decolarea. Stewarzii ne-au aratat cum sa folosim centura de siguranta si colacul de salvare si eram pregatiti. Asta a mai durat inca vreo 15-20 de minute. Eu de abia asteptam sa zbor si ei ma tot tineau de povesti cu instructiuni. Nu mai aveam rabdare. Tot ceea ce vroiam era sa zbor. In sfarsit. Se aud motoarele. Porneste avionul. Mergem cu viteza mica pana la pista de decolare, apoi din ce in ce mai repede. Eram atent la fiecare metru cu care avansam. Era o emotie puternica, apoi viteza creste, simteai cum te bagi in scaun de la viteza, merge, merge apoi parca anticipezi singur momentul desprinderii de la pamant (se auzea - "acuma", "nu mai, acuma", "da ma esti tare, acuma", si nu iti dai seama cand esti in aer, apoi incepi sa razi, iti spui de nenumarate ori ca n-are cum sa fie adevarat, respiri usurat, vezi cladirile din ce in ce mai mici, vezi Dunarea ca o sfoara care incet incet se face tot mai subtire, inghiti in gol, te uiti in jur si zambesti la toata lumea, esti fericit, iti vine sa canti, sa urlii de bucurie, inchizi ochii si te reazemi pe scaun, apoi ii deschizi repede doar sa mai profiti de acea priveliste unica si zambesti din nou. Esti sus pe cer. Esti intr-un avion despre care vorbeste copilul care trece strada si ii spune mamei "uite avionul!". Te simti mandru. Te simti liber.

Zborul:
Primul zbor a durat cam 2 ore si ceva. A fost un zbor perfect. Am apucat sa ma bucur de zbor fara sa ma ia somnul - eram obosit de la drumul Bistrita-Budapesta. Ne-am facut iarasi poze. Fiecare moment era important. Nu stiai cand putea interveni vreo defectiune si sa facem o escala in vreo padure sau pe vreo autostrada. Am profitat de fiecare moment. Si ma bucur ca am facut asta. Apoi a venit un moment mult asteptat. Mancarea de pe avion. Eram toti foarte flamanzi. Micul dejun a constat intr-un pahar de suc/cafea/ceai/apa si un corn. Mamaaaa ce ne-am saturat. Probabil ca cei care erau responsabili cu mancarea tineau ceva regim alimentar si au crezut ca cel mai bine e sa mancam un corn (ma gandesc ca are putine calorii). Dupa ce am mancat tot radeam pe seama micului dejun - asta chiar a fost mic - si incetul cu incetul s-au scurs cele 2 ore si se anunta in boxe apropropierea de aeroportul "Charles de Gaulle - Paris".

Aterizarea:
Masinile de pe autostrada se vedeau din ce in ce mai mari. Viteza cu care zburam se reducea, altitudinea scadea tot mai mult. Cu cat coboram mai mult, avionul incepea sa se transforme: din aripi au iesit niste chestii ca niste prelungitoare care ajutau la oprirea avionului. Cum am aterizat pe pamant, cum am si simtit efectul prelungitoarelor si a franelor. Viteza s-a redus dramatic, iar in timp ce ne indreptam spre "locul de parcare" lumea aplauda. Nu stiam ca dupa un zbor lumea aplauda personalul avionului pentru efectuarea in siguranta a zborului, insa mi s-a parut o chestie super, de fair-play. Aplaudam si eram din nou fericit. Eram fericit pentru oamenii care aplaudau. Mi-am dat seama ca acele aplauze au contat foarte mult pentru piloti, le-au dat incredere, i-au facut mandri de ei. Aveau tot dreptul sa fie mandri. Pun pariu ca multi oameni o sa isi doreasca sa fie piloti dupa un zbor cu avionul.


Sunt sigur ca nu mi-am exprimat in cel mai bun mod sentimentele pe care le-am simtit in acele momente, si poate v-ati plictisit citind, insa am vrut sa scriu aceste lucruri. Am vrut sa imi astern acele sentimente si pe blog.

Vreau sa zburati cu avionul - daca nu ati calatorit pana acuma, si vreau sa simtiti si voi la fel. A fost ceva extraordinar. O amintire vesnica.

Va pup!

Am pus ceva poze pe facebook...

Am pus niste poze pe facebook.
O sa mai pun si altele peste cateva zile!

American Dream

Seneca, South Carolina. Mai exact: Cross Creek Plantation, la casa cu nr 2625, la familia James & Martha Alexander. Niste oameni pentru care am numai cuvinte de lauda. Niste oameni in varsta, doamna stiu ca are 71 de ani si arata super pentru varsta ei, iar domnul nu stiu cati ani are. A fost ziua lui de nastere in 17, dar nu l-am intrebat cati ani a facut deoarece mi s-a parut lipsa de respect. Poate trebuia totusi sa il intreb. In fine...Oamenii de aici sunt extraordinari, ma tot gandesc la stilul lor de viata si imi dau seama cum pot sa traiasca atatia ani, cum pot sa fie fericiti atata timp, cum pot sa glumeasca la varsta asta. Este incredibil.

Miss Martha se trezeste devreme si merge la plimbari. Mi-a spus ca in plimbarea ei prin Cross Creek face cate 6-7 km. Si face asta aproape in fiecare zi. La varsta ei inca preda la universitate. Este o persoana foarte calda si o admir mult de tot. Este plina de energie. Intr-o zi ne-a dus la piscina si a facut baie cu noi. Isi face manichiura si pedichiura, se rujeaza, are un corp super si are grija de sanatatea ei. Mancanca foarte multe fructe, nu prea mananca paine ca cica ingrasa, mananca multa salata, zambeste si rade mult, face glume. E o femeie fara griji.
Mi-a povestit ca pe vremea cand era era adolescenta femeile din America nu munceau, erau casnice toate. Doar barbatii munceau. Iar ea, inca de pe vremea cand era in liceu, a dorit sa devina profesoara, iar in momentul cand a devenit profesoara, ea era printre putinele femei care munceau.
Eu i-am spus ca la noi, in Romania, femeile munceau prin anii 60' pentru ca stiu ca exista C.A.P.-ul, iar bunica mea a lucrat multi ani acolo. Si acuma fac o comparatie cu traiul de aici, din Romania:
Bunica mea traieste la tara, ea se trezeste in fiecare la ora 6, merge sa dea de mancare la vaca, la porci, apoi la gaini, apoi la iepuri. Isi gaseste foarte repede ceva sa munceasca si in gradina, sau merge pe camp. Fie ca ploua, fie ca e soare la tara intotdeauna gasesti ceva de lucru. Stiu, pentru ca am copilarit la tara, in fiecare vacanta eram la tara, in fiecare weekend eram la tara, si imi aduc aminte cu drag de tot.
In tot acest timp bunicile de aici se trezesc la ora 7-8, se uita la tv, citesc presa, fac integrame, citesc carti, curata florile. Lucruri simple. Au mucit si poate mai muncesc, putin sau mult, asta nu conteaza pentru ca au o casa mare unde sa locuiasca, au masina cu care sa se plimbe pana la magazin si inapoi. Stilul de viata din America e mult mai simplu, asa il vad eu, mult mai simplu, mult mai lejer, mult mai relaxant.

Sir Alex e un adevarat american, inalt, cu o atitudine sigura, calm in vorbire, foarte prietenos. Nu prea are rabdare cu noi, asa cum are Miss Martha. Am simtit lucrul asta cand am fost la golf. Da, am fsot la golf, o sa fie o alta poveste despre experienta la golf. O sa o scriu zilele astea. Sir Alex este un fost coordonator de trafic aerian intre anii 60' si 85'. In beciul lui are multe decoratii de la "Air Force". Avea o mare functie: colonel. Si ca oricare american, el iubeste golful. In partea opusa a beciuliu, pe perete, alte premii, dar de la golf. Multe poze, multe amintiri, multe carti.

Stii cum vezi in filmele americane ca arata un garaj? Asa plin de scule, toate puse la locul lor? Fix asa si este. Incredibil. Si un miros placut ca in garajul ala nu gasesti nici in camera mea. E adorabil. Ioi...era sa uit de trenulete. Ce bine ca mi-am amintit. Are o colectie de trenulete din alea mici. Tot felul de modele de locomotive si vagoane. Mi-au adus aminte de copilarie. Am facut cu Emil un traseu frumos, mai simplu. Apoi l-am stricat si l-am complicat: am pus pasarela si tot felul de curbe. O sa postez si o filmare, dar dupa ce o descarc ca inca e tot in aparat.

Pe strada...

Azi ma gandeam la o chestie interesanta: De ce nu ne salutam pe strada daca ne cunoastem din vedere?

Am avut ocazia sa ma intalnesc pe strada cu o fata, pe care o cunosc din copilarie, insa cu care nu am vorbit niciodata. Stiu ca sta in blocurile vecine, stiu ca e de varsta cu mine, insa nu am vorbit niciodata. O sa vorbim vreodata? Ma tot gandesc ce ne-a oprit sa vorbim sau de ce nu am facut niciunul acest pas spre amicitate. E foarte interesant sau mai bine zis ciudat sa cunosti o persoana intr-un fel(din ziar, de pe internet, de la tv sau din vedere) si atunci cand te intalnesti pe strada sa nu faci nimic, doar sa iti iei privirea de la acea persoana, sa privesti inainte si sa iti continui drumul.

Acu' vreo 3-4 ani veneam acasa si un baiat mi-a dat prioritate la trecerea de pietoni. Il cunosteam (din vedere) ca era el "rockstar" in oras si toata lumea il cunostea, insa nu ne-am salutat niciodata. Statea intr-un cartier vecin. Era saten, era slabut, arata bine (avea gagici hot) si era cam dirty la condus propria masina. Si ziceam ca imi dadea prioritate la trecerea de pietoni, eu m-am uitat la el i-am multumit din cap, mai mult timid, si am trecut strada. Era vesel, cu un priten in dreapta lui. Peste 2 ore am aflat ca a avut accident de masina si ca a murit pe loc.


Toata chestia asta care e generala, faptul ca nu ne salutam pe strada daca nu suntem amici e o prostie imensa, o prostie cu P mare. Ratezi multe multe ocazii sa fii prietenul cuiva doar pentru un mic gest pe care eviti sa il faci.

Pierdem. Suntem egoisti.

301...

301 si asta doar datorita voua..

Ma bucur enorm sa vad ca lumea viziteaza sau chiar si citeste blogul.
Este o emotie puternica care imi da putere, ma incurajeaza. Imi da acel strop care stinge toata nebunia asta care ma inconjoara:)
Este un sentiment foarte placut.
Este ceva ce oricine si-ar dori in viata.
Este o rasplata.
Este lucrul care mi-a facut sufletul sa zambeasca:)

Va multumesc mult!

Bai, treziti-va!!!

Tocmai am citit o stire pe Bistriteanul.ro, site pe care il urmaresc aproape zilnic. Stirea e de cacat, jur! Miss Romania 2009, Loredana Salanta, a luat in BAC 9.53! Betoon! Felicitari! Ma intereseaza? Poate! Insa faza tare e ca pe la sfarsitul articolului e amintita si domnisoara Elena Kuji, care nu a luat NUMAI 10 pe linie. Fix pix, nu?


Redactor1: Au terminat astia Bacul. Ce stire bagam?
Redactor2: Poi tre sa vedem cum stau lucrurile.
Redactor1: Gataaa, stiu. O punem pe Kuji Elena, ca doar a luat 10!!
Redactor2: Kuji?? Cine-i aia? N-are rost, nu o cunoaste lumea.
Redactor1: Eh nu! E o fata foarte..
Redactor2: Nu, gata. Stiu! O punem pe Salanta Loredana!
Redactor1: Iarasi pe ea?
Redactor2: Da, prinde bine la cititiori, si uite, pe langa faptul ca e miss, e si desteapta fata!
Redactor1: Eu, totusi, cred ca e mai bine daca scriem despre Kuji, ea e o persoana care..
Redactor2: Nuuu, am si inceput sa scriu!

Cititorul: Mai bine anunta astia ca domnisoara Salanta a luat 9.53 ca doar daca a luat Miss-ul inseamna ca tre sa o scoata in slavi pana cand se marita si apoi tre sa ne anunte si cand sotul o inseala cu X si apoi ca ea o sa isi cumpare casa pe malul lacului Y cu 6 cifre de dolari.


Bai, am inteles ca e o valoare in domeniul modelingului, insa aici era vorba de BAC, unde trebuie sa scoateti in fata alte valori, valori care ne-au reprezentat judetul si orasul la olimpiadele nationale si internationale, valori care o sa fie viitorul Romaniei!

Totusi, pe aceasta cale vreau sa le transmit felicitari tuturor celor care au obtinut note maxime si celor care au terminat cu bine Bacul! Iar cei care, din pacate, nu au reusit sa treaca de acest hop, capul sus ca nu e nenorocire, e doar un examen al vietii pentru care trebuie sa fiti mai seriosi, mai sarguinciosi, mai ambitiosi, mai dedicati.

Bafta multa!

Auzi!? Ai vrea sa vii cu mine?

Hai sa mergem undeva cat mai departe, sa ne bagam picioru in tot, sa ii lasam pe astia sa sufere dupa noi, sa mergem sa uitam, sa radem, sa zburam, sa dormim in picioare si sa ne trezim intr-o mare...intr-o mare multime de oameni pe care sa nu-i cunoastem si de care sa ne indragostim si care sa ne urasca pentru dragostea pe care o avem in sufletelul asta trist si "crizat" si obosit si plin de E-uri si de gaze si de cacaturile care le aud in fiecare zi la televizor si de lumea din jur care vrea doar binele ei.
Si sa stam in fund, spate-n spate, sa ridicam mainile, sa simtim ca traim...sa ne reamintim ca avem de invatat la rezistenta materialelor si sa mergem sa invatam ca mai avem 2 restante si...sa nu mai visam..azi nu..poate maine:)

Cosmin Zidurean: Vin de viata lunga

Cosmin Zidurean este un tip care apare la TVR1 in pauzele meciurilor de la Cupa Mondiala 2010 din Africa de Sud. Nu il cunosc personal, doar de la televizor, insa imi place modul cum vorbeste, cum isi exprima sentimentele despre vin, si mai ales cu cata pasiune vorbeste despre vin. Admir enorm oamenii care fac lucruri 100% din placere si care se dedica total.

Aici este un text scris de Cosmin Zidurean in care vorbeste despre pasii vie-strugure-vin.

"Degustare" placuta!

Cine bate clopotele in biserica?

Variante de raspuns:
a)Clopotarul;
b)Diaconul;
c)Preotul.


Probabil toti o sa raspundeti "Clopotarul". Da, el ar trebui sa bata clopotele, ca doar asa e firesc. Ei bine, suntem in 2010 si lucrurile s-au mai schimbat:

Am fost sa platesc niste facturi, si cand ma intorceam acasa am auzit ca au inceput sa bata clopotele de la biserica de langa mine. Totul era normal, era firesc, ca doar era 6 fara ceva, insa ajung in fata bisericii, ma uit la clopote, ele bat, clopotarul nu era. Ma uit la franghie(ma gandeam ca se misca franghia cu care tragi de clopot), insa nici franghia nu se misca, si nu era miscata de nimeni. Apoi vad un cablu care mergea prin geam in biserica, si sub clopote un mecanism care batea clopotele. Am ramas masca!

Apoi am inteles ce s-a intamplat, popa l-a concediat pe clopotar (ca doar e CRIZA), a strans bani de la lume, a cumparat mecanismu, si-a mai pus ceva in buzunar si voie buna.

Amin!

Am pus si un videoclip de la Truda, sa intelegeti mai bine:

Cate cuvinte scrii pe minut?

54 de cuvinte

Speed test

Un show inedit de Rumba :)

Slavik Kryklyvyy & Elena Khvorova WSSDF 2007

Asteptand Tabita..

Stau. Astept autocarul cu pachetu' lu' Mihai. Ma reazam de peretele de la intrarea in pasajul subteran si, din nou, stau. Ma uit in stanga-drepata, nu am rabdare. N-am rabdare pentru ca vreau la mare (tocmai vorbisem cu Emil, care era la Mamaia, statea pe terasa la bere cu d-l Rosu - aia dupa-amiaza de vineri)...ma uit in stanga, ca din partea aia trebuia sa vina...aud in spate un zgomot de sticla sparta, imi intorc privirea si constat ca era un ringtone de la telefonul unei blonde care probabil astepta si ea ceva >:)(minte bolnava - cum zicea andra)...si apoi prin fata mea trece un tip, la vreo 40 de ani, care semana cu un om din Reghin care punea ringul de dans la concursuri, insa asta arata mai bine, avea parul dat pe spate, purta o geaca de piele, blugi si pantofi simpli, clasici. Se pune in dreapta mea, la vreo 2 metri. Sta vreo 30 de secunde si isi scoate un pachet de tigari, moment in care vine o bruneta la vreo 19 ani si zice: "Nu imi dati, va rog, o tigara?", omul ii da, ea ii multumeste si pleaca. Trece strada, se intalneste cu inca 3 baieti, 2 minori si unul de vreo 21 si pleaca spre Gruia.

Am ramas masca! Jur! Ma gandeam unde este demnitatea fetelor din ziua de azi. Bai, inteleg ca nu ai bani sa iti cumperi tigari, atunci lasa-te in pula mea de fumat, nu cere la oameni pe strada, nu cersi O TIGARA, da-o dracului de treaba!

"Fata, bruneta, 1.60, draguta, vand camion!" - mesajul asta mi l-a transmis acea domnisoara...

S.U.A. veniiiim!!!

Emil, Mircea, Byby, Leta, Alexandra, Andreea, Cioco, Paul, Orania, Dean, doamna Florica si eu!

Astia suntem cei care vom incerca sa spargem Vestul....America...Carolina...South Carolina...pe acolo prin Clemson, un oras universitar, asemanator cu Cluj-Napoca (cred).

Din 14 iulie pana in 28 iulie va dura "turneul" in tara lui Coulomb....o sa zburam cu avionul...pentru mine si pentru altii o sa fie prima data si de abia astept...o sa facem escala in Paris sau in Frankfurt sau nush unde....o sa zburam peste ocean...sper sa avem ceva turbulente, sa prindem ceva goluri de aer...asa sa fie mai palpitant...si sper sa nu i se faca la Mircea rau:))....de abia astept!

Trebuia sa mergem toti...toate cele 8 perechi de la formatie..









...insa suntem doar cativa...cei care i-am enumerat la inceput...



..o sa cantam...












...o sa ne distram..











..si o sa facem poze haioase :)...








..o sa improvizam...








...o sa dormim si pe avion...





...si pe unde apucam:)..









..o sa fim patrioti..

!!! Concurs !!!

Tocmai am intrat pe blogul lui Cabral si avea o postare in care amintea de un concurs. Si normal, ca in an de criza, te gandesti la tot felul de posibiliati sa faci bani sa iti mearga bine, iar cand auzi de vreun concurs ti se fac ochii ceapa si te gandesti ca ai putea fii tu castigatorul. Asa m-am gandit si eu...si am hotarat sa ma inscriu in acest concurs.

Totul este simplu: Pagini Aurii si 5 dintre cei mai cunoscuti bloggeri din Romania - Cabral, Denisuca, Clickio, eCostin, Chinezu - te invita la concurs!
- trebuie sa alegi cu cine vrei sa fii in echipa dintre cei 5 de mai sus;
- te inscrii in concurs cu nume, e-mail si blog sau site;
- iei widgetul personalizat;
- publica-l pe situl tau 3 saptamani, promoveaza-l cum stii mai bine.

Echipa cu cei mai multi sustinatori va castiga competitia, mareste-ti sansele la marele premiu promovand concursul si pe social media! Daca la sfarsit esti in echipa castigatoare, poti merge la Ziua Romaniei de la ExpoChina 2010 in Shanghai, sau la conferinta Ad:Tech Londra. Alti 6 participanti vor fi si ei castigatori!


Bafta!!!

Pentru ca vreau...

Tocmai m-am uitat pe situl oficial al lui Dani Otil. Si citind articolele pe care le-a scris, am ajuns la unul in care spune ca datorita Mihaelei a inceput sa faca si el gesturi de caritate sau donatii, dar bine...gesturi din alea ca lumea, nu ca dai cate un leu sau 2 la vreun cersetor sau la un mos sau o baba care merge schioapa. Gestul lui a fost sa doneze un scaun stomatologic primit de la o firma din Constanta....Bun..Eu vreau sa ajung la urmatorul lucru: daca cineva dintre voi,care va citi acest articol, este/va fi implicat vreodata intr-un act de caritate legat de orice fel, si nu numai in caz de inundatii(cum au fost anul trecut) sau in caz de cutremur(cum a fost cel din Haiti), orice fel de caz de caritate, as dori sa ma anunte si sa ma implic si eu, nu pentru a fii mare si tare si sa vada lumea si sa zica: "uite ma si la asta, face pe smecheru si se crede important", eu vreau doar sa vad cum ma simt facand un lucru bun pentru alti copii sau oameni care o duc mult mai rau decat mine!

va astept cu propuneri!

ma gandesc la tine...

ma gandesc la tine....

..ploua si ma gandesc la tine..

..afara e soare si ma gandesc la tine..

..uite, a aparut luna pe cer...si eu ma gandesc la tine..

..e uda marea....si e putin sarata....mi-a intrat apa in ochi...si ma gandesc la tine...

..sunt pe terasa...ascult melodia noastra preferata...si inchid ochii...si ma gandesc la tine...

..stau in pat...ma uit la un film de dragoste, iar eu, baiatul ala chipes...si tu fata aceea frumoasa care da baietii peste cap...si eu ma gandesc la tine...

..e frig...chiar daca e luna mai....si mi-e frig...pentru ca nu esti aici...si e frig..si ma gandesc la tine..

..te aud in gand, soptind ca vrei sa ma trezesc si sa te giugiulesc...insa de multe ori e doar un vis....un vis in care ma gandesc la tine..

..imi miros mainile si cea stanga miroase diferit, si nu doar pentru ca te-am mangaiat cu mana dreapta sau pentru ca mi-ai tinut mana intre ale tale palmi ca sa simt cum imi daruiesti un sarut sau poate doua, ci pentru ca mireasma ta e vie si bate si in firul de par care tocmai a picat pe ganduri...pe ganduri care duc la tine..

..iti zambesc...imi zambesti cu ochii aia plini de cuvinte de care imi este dor...si te vreau...mult...tot mai mult...vreau sa vii, sa te simt aproape si apoi sa ma gandesc din nou la tine!

Sorin Tanase - bancuri fara perdea

Cea mai buna piesa a tuturor timpurilor

Un tango special

Cupa FLORIS 2010 - Arbitru :)

Poze de la Cupa FLORIS 2010

Primul pas in lumea arbitrajului

Aseara am primit vestea ca voi arbitra la concursul national de dans sportiv "Cupa Floris" - editia a 34-a. Am primit vestea foarte incantat si, in acelasi timp, uimit de decizia pe care a luat-o doamna Florica Budusan. Dupa ce am aflat, toti ne puneam intrebari(eu, Emil, Mircea si Andreea) si eram, cel putin eu, putin agitat.

Azi dimineata, la ora 8:45 am intrat in sala imbracat la "4 ace" si eram pregatit sa fiu arbitru. Aaaa, am uitat sa specific ca am arbitrat la concursul neoficial si precompetitional pentru ca nu am inca carnet de arbitru in dansul sportiv, dar promit ca la anu' prin iunie-iulie o sa fiu arbitru cu acte in regula. Bun, asta a fost ca o paranteza, si revin la faptul ca am intrat in sala polivalenta sigur pe mine si am mers la masa secretariatului unde m-am intalnit cu ceilalti arbitri si ne-am salutat. Au urmat cateva instructiuni privind folosirea palmului si totul era pregatit.

Greul incepea in clipa in care s-a anuntat categoria "Precompetitional 6-9 ani" - acolo am arbitrat eu. Aveam mari emotii, credeam ca va fi greu, insa m-am descurcat formidabil pentru primul meu concurs la care sa arbitrez. Nu este o treaba foarte grea si imi place foarte mult. Cred ca mi-ar sta bine ca arbitru :)

Cu toate astea, vreau sa ii multumesc in special persoanei fara de care nu puteam face toata treaba asta, doamnei Florica, si domnului Adam Marian, directorul de concurs care a fost de acord sa arbitram chiar daca nu avem, oficial, carnet de arbitru.

Revin zilele astea cu poze de la concurs!!

Vama - Cantec de gasit

As da 10 ani din viata!

Eu spun "Lituania", altii vor spune ca e in Polonia, eu spun "clipe de neuitat", altii vor spune ca e doar o fotografie, eu spun "de 50 de euro alcool", alti vor spune ca e prea mult, eu spun "Floris", altii vor spune dans sportiv, eu spun "nebunie, spontaneitate, rasete, injuraturi, strigate, emotii, stres, microbuz, dureri de spate, frica, betii, chefuri, fete, Petrica, trenul catre Moscova, 2 saptamani in Germania, Stephany, taraf, de 3X femeie, Florica Budusan si Floris", altii vor spune, din nou, dans sportiv. E ceva ce nu ai cum sa exprimi, nu ai cum sa explici celorlalti ce ai simtit, e ceva ce e sudat, ce e tatuat in suflet, e ceva de care nu ai nicio scapare, nici Chuck Norris nu te poate scapa de aceste amintiri frumoase, clipe de neuitat si jur ca as vrea sa fiu din nou in 2006 in acel microbuz de cacat, sa fiu din nou in Etap Hotel, sa fiu din nou langa voi, langa fratii mei...


E doar ceva special, lucru pe care unii oameni nu il intalnesc in fiecare zi, si unii nici macar nu stiu sa profite de acest lucru, insa noi am stiut, am stiut sa profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna, am facut sa fie bine, sa fie ok (in pula mea), sa ne simtim bine, si nu stiu....anii au trecut...deja am 21 si nu ca ma simt imbatranit, insa mi-e dor de clipele cand eram copil, cand faceam multe lucruri fara sa gandesc de 1.2 ori, ca nici acuma nu gandesc destul inainte de a lua o decizie, si cum ziceam se simte greutatea varstei, insa daca ar fii ceva care sa se intample din nou macar o data, sa mai simt ce am simtit atunci, sa mai am de pus la "album" inca o nazdravanie alaturi de cei mai nebuni si frumosi baieti din lume as da 10 ani din viata!!

Vrei mai mult?

E tot ceea ce vrei sa auzi, e tot ceea ce vrei sa simti, e tot ceea ce inseamna Vama. Chirila nu e un om, nu stiu ce e, e mai mult decat om, un artist care isi merita in deplin numele de artist, este un model pentru multi, prea multi dintre noi....si spun asta pentru ca sunt invidios ca nu sunt el, insa il respect si respect tot ceea ce face. Bafta Vama!!!

Asculta aici Vama - Cantec de gasit

Paula şi Ovi se vor "juca cu focul" la Oslo !

În noaptea de 6 martie, prin intermediul voturilor exprimate prin telefon şi cu sprijinul celor 31 de specialişti care au constituit cele 5 jurii regionale, s-a desemnat compoziţia care va reprezenta Romania la Oslo.

"Playing with fire" compusă de Ovidiu Cernăuţeanu şi interpretată de Paula şi Ovi a fost opţiunea numărul 1 deopotrivă a juriilor şi publicului votant.

Fa inconjurul lumii dansand!

Pune-te mai comod pe scaun, inchide ochii si gandeste-te la un loc special unde vrei sa fii. Si sentimentul ala, fiorul ala compara-l cu alta chestie faina: esti intr-o poenita plina de flori si e soare afara si te uiti spre cer si zambesti si sari de bucurie si mai faci un lucru care te face sa te simti mai liber si cazi usor pe spate si visezi..
Vroiam sa ajung la faza ca e fain, e tare fain sa poti sa visezi si ce e mai tare e ca nimeni nu iti poate lua visele astea, nimeni nu te poate face sa te simti vinovat pentru acele vise.

Eu acuma as vrea sa fiu pe un cearceaf pe un camp care sa imi sopteasca tot felul de lucruri pe care unii oameni nu le inteleg, iar eu sa il contrazic si sa ii spun ca de fapt eu am mers pentru a ma relaxa si pentru a uita de viata de oras, plina de gaze, plina de E-uri, plina de bmw-uri si mertzane, plina de politica, de gunoaie. Iar in stanga mea sa fie o sticla rece de bere si in jur prieteni cu care sa discut despre libertate, vise si speranta. Nu e imposibil, insa e ceva ce nu stiu daca o sa se intample vreodata pentru ca tot timpul avem ceva mai "bun" de facut..

Primul pas

Totul a pornit de la Tudor Chirila. El ar trebui sa se simta cel mai vinovat pentru acest fapt pe care l-am facut. Sincer, nu am vizualizat multe bloguri ca sa pot spune ca stiu exact ce trebuie sa scriu pe un blog sau sa stiu cum sa arate blogul meu personal pentru a cunoaste si a socializa cu cat mai multe lume.

Nu mi-a fost foarte greu sa incep...a fost ceva spontan, insa ma gandesc acuma la Legea lui Murphy, cea care zica ca omul de fiecare data cand e pus sa faca o alegere o face exact pe cea proasta....si probabil si eu am facut o alegere proasta, din mai multe motive. Uite ca nici nu scriu primul "shtou" si deja mi-am gasit "defecte": poi in primul rand nu am net....doar "acasa la mama", ca in Cluj nu beneficiez de aceste servicii datorita unor incompetenti de la o renumita firma UPC, si sunt sigur ca ati auzit de ea...si daca beneficiati de serviciile lor sunt sigur ca ati sunat cel putin de 2 ori pentru faptul ca ei nu isi respecta partea de contract: cica net de 24 de mb si, de fapt, merge cu 8 sau maxim 10. Bun, in al doilea rand, probabil ca o sa cititi si prostii care o sa va plictiseasca la un moment dat...si atunci cand o sa va plictisiti citind aici sa ma anuntati ca sa ii dau un buzz creierului!