Am pus niste poze pe facebook.
O sa mai pun si altele peste cateva zile!
marți, 20 iulie 2010
American Dream
Seneca, South Carolina. Mai exact: Cross Creek Plantation, la casa cu nr 2625, la familia James & Martha Alexander. Niste oameni pentru care am numai cuvinte de lauda. Niste oameni in varsta, doamna stiu ca are 71 de ani si arata super pentru varsta ei, iar domnul nu stiu cati ani are. A fost ziua lui de nastere in 17, dar nu l-am intrebat cati ani a facut deoarece mi s-a parut lipsa de respect. Poate trebuia totusi sa il intreb. In fine...Oamenii de aici sunt extraordinari, ma tot gandesc la stilul lor de viata si imi dau seama cum pot sa traiasca atatia ani, cum pot sa fie fericiti atata timp, cum pot sa glumeasca la varsta asta. Este incredibil.
Miss Martha se trezeste devreme si merge la plimbari. Mi-a spus ca in plimbarea ei prin Cross Creek face cate 6-7 km. Si face asta aproape in fiecare zi. La varsta ei inca preda la universitate. Este o persoana foarte calda si o admir mult de tot. Este plina de energie. Intr-o zi ne-a dus la piscina si a facut baie cu noi. Isi face manichiura si pedichiura, se rujeaza, are un corp super si are grija de sanatatea ei. Mancanca foarte multe fructe, nu prea mananca paine ca cica ingrasa, mananca multa salata, zambeste si rade mult, face glume. E o femeie fara griji.
Mi-a povestit ca pe vremea cand era era adolescenta femeile din America nu munceau, erau casnice toate. Doar barbatii munceau. Iar ea, inca de pe vremea cand era in liceu, a dorit sa devina profesoara, iar in momentul cand a devenit profesoara, ea era printre putinele femei care munceau.
Eu i-am spus ca la noi, in Romania, femeile munceau prin anii 60' pentru ca stiu ca exista C.A.P.-ul, iar bunica mea a lucrat multi ani acolo. Si acuma fac o comparatie cu traiul de aici, din Romania:
Bunica mea traieste la tara, ea se trezeste in fiecare la ora 6, merge sa dea de mancare la vaca, la porci, apoi la gaini, apoi la iepuri. Isi gaseste foarte repede ceva sa munceasca si in gradina, sau merge pe camp. Fie ca ploua, fie ca e soare la tara intotdeauna gasesti ceva de lucru. Stiu, pentru ca am copilarit la tara, in fiecare vacanta eram la tara, in fiecare weekend eram la tara, si imi aduc aminte cu drag de tot.
In tot acest timp bunicile de aici se trezesc la ora 7-8, se uita la tv, citesc presa, fac integrame, citesc carti, curata florile. Lucruri simple. Au mucit si poate mai muncesc, putin sau mult, asta nu conteaza pentru ca au o casa mare unde sa locuiasca, au masina cu care sa se plimbe pana la magazin si inapoi. Stilul de viata din America e mult mai simplu, asa il vad eu, mult mai simplu, mult mai lejer, mult mai relaxant.
Sir Alex e un adevarat american, inalt, cu o atitudine sigura, calm in vorbire, foarte prietenos. Nu prea are rabdare cu noi, asa cum are Miss Martha. Am simtit lucrul asta cand am fost la golf. Da, am fsot la golf, o sa fie o alta poveste despre experienta la golf. O sa o scriu zilele astea. Sir Alex este un fost coordonator de trafic aerian intre anii 60' si 85'. In beciul lui are multe decoratii de la "Air Force". Avea o mare functie: colonel. Si ca oricare american, el iubeste golful. In partea opusa a beciuliu, pe perete, alte premii, dar de la golf. Multe poze, multe amintiri, multe carti.
Stii cum vezi in filmele americane ca arata un garaj? Asa plin de scule, toate puse la locul lor? Fix asa si este. Incredibil. Si un miros placut ca in garajul ala nu gasesti nici in camera mea. E adorabil. Ioi...era sa uit de trenulete. Ce bine ca mi-am amintit. Are o colectie de trenulete din alea mici. Tot felul de modele de locomotive si vagoane. Mi-au adus aminte de copilarie. Am facut cu Emil un traseu frumos, mai simplu. Apoi l-am stricat si l-am complicat: am pus pasarela si tot felul de curbe. O sa postez si o filmare, dar dupa ce o descarc ca inca e tot in aparat.
Miss Martha se trezeste devreme si merge la plimbari. Mi-a spus ca in plimbarea ei prin Cross Creek face cate 6-7 km. Si face asta aproape in fiecare zi. La varsta ei inca preda la universitate. Este o persoana foarte calda si o admir mult de tot. Este plina de energie. Intr-o zi ne-a dus la piscina si a facut baie cu noi. Isi face manichiura si pedichiura, se rujeaza, are un corp super si are grija de sanatatea ei. Mancanca foarte multe fructe, nu prea mananca paine ca cica ingrasa, mananca multa salata, zambeste si rade mult, face glume. E o femeie fara griji.
Mi-a povestit ca pe vremea cand era era adolescenta femeile din America nu munceau, erau casnice toate. Doar barbatii munceau. Iar ea, inca de pe vremea cand era in liceu, a dorit sa devina profesoara, iar in momentul cand a devenit profesoara, ea era printre putinele femei care munceau.
Eu i-am spus ca la noi, in Romania, femeile munceau prin anii 60' pentru ca stiu ca exista C.A.P.-ul, iar bunica mea a lucrat multi ani acolo. Si acuma fac o comparatie cu traiul de aici, din Romania:
Bunica mea traieste la tara, ea se trezeste in fiecare la ora 6, merge sa dea de mancare la vaca, la porci, apoi la gaini, apoi la iepuri. Isi gaseste foarte repede ceva sa munceasca si in gradina, sau merge pe camp. Fie ca ploua, fie ca e soare la tara intotdeauna gasesti ceva de lucru. Stiu, pentru ca am copilarit la tara, in fiecare vacanta eram la tara, in fiecare weekend eram la tara, si imi aduc aminte cu drag de tot.
In tot acest timp bunicile de aici se trezesc la ora 7-8, se uita la tv, citesc presa, fac integrame, citesc carti, curata florile. Lucruri simple. Au mucit si poate mai muncesc, putin sau mult, asta nu conteaza pentru ca au o casa mare unde sa locuiasca, au masina cu care sa se plimbe pana la magazin si inapoi. Stilul de viata din America e mult mai simplu, asa il vad eu, mult mai simplu, mult mai lejer, mult mai relaxant.
Sir Alex e un adevarat american, inalt, cu o atitudine sigura, calm in vorbire, foarte prietenos. Nu prea are rabdare cu noi, asa cum are Miss Martha. Am simtit lucrul asta cand am fost la golf. Da, am fsot la golf, o sa fie o alta poveste despre experienta la golf. O sa o scriu zilele astea. Sir Alex este un fost coordonator de trafic aerian intre anii 60' si 85'. In beciul lui are multe decoratii de la "Air Force". Avea o mare functie: colonel. Si ca oricare american, el iubeste golful. In partea opusa a beciuliu, pe perete, alte premii, dar de la golf. Multe poze, multe amintiri, multe carti.
Stii cum vezi in filmele americane ca arata un garaj? Asa plin de scule, toate puse la locul lor? Fix asa si este. Incredibil. Si un miros placut ca in garajul ala nu gasesti nici in camera mea. E adorabil. Ioi...era sa uit de trenulete. Ce bine ca mi-am amintit. Are o colectie de trenulete din alea mici. Tot felul de modele de locomotive si vagoane. Mi-au adus aminte de copilarie. Am facut cu Emil un traseu frumos, mai simplu. Apoi l-am stricat si l-am complicat: am pus pasarela si tot felul de curbe. O sa postez si o filmare, dar dupa ce o descarc ca inca e tot in aparat.
marți, 13 iulie 2010
Pe strada...
Azi ma gandeam la o chestie interesanta: De ce nu ne salutam pe strada daca ne cunoastem din vedere?
Am avut ocazia sa ma intalnesc pe strada cu o fata, pe care o cunosc din copilarie, insa cu care nu am vorbit niciodata. Stiu ca sta in blocurile vecine, stiu ca e de varsta cu mine, insa nu am vorbit niciodata. O sa vorbim vreodata? Ma tot gandesc ce ne-a oprit sa vorbim sau de ce nu am facut niciunul acest pas spre amicitate. E foarte interesant sau mai bine zis ciudat sa cunosti o persoana intr-un fel(din ziar, de pe internet, de la tv sau din vedere) si atunci cand te intalnesti pe strada sa nu faci nimic, doar sa iti iei privirea de la acea persoana, sa privesti inainte si sa iti continui drumul.
Acu' vreo 3-4 ani veneam acasa si un baiat mi-a dat prioritate la trecerea de pietoni. Il cunosteam (din vedere) ca era el "rockstar" in oras si toata lumea il cunostea, insa nu ne-am salutat niciodata. Statea intr-un cartier vecin. Era saten, era slabut, arata bine (avea gagici hot) si era cam dirty la condus propria masina. Si ziceam ca imi dadea prioritate la trecerea de pietoni, eu m-am uitat la el i-am multumit din cap, mai mult timid, si am trecut strada. Era vesel, cu un priten in dreapta lui. Peste 2 ore am aflat ca a avut accident de masina si ca a murit pe loc.
Toata chestia asta care e generala, faptul ca nu ne salutam pe strada daca nu suntem amici e o prostie imensa, o prostie cu P mare. Ratezi multe multe ocazii sa fii prietenul cuiva doar pentru un mic gest pe care eviti sa il faci.
Pierdem. Suntem egoisti.
Am avut ocazia sa ma intalnesc pe strada cu o fata, pe care o cunosc din copilarie, insa cu care nu am vorbit niciodata. Stiu ca sta in blocurile vecine, stiu ca e de varsta cu mine, insa nu am vorbit niciodata. O sa vorbim vreodata? Ma tot gandesc ce ne-a oprit sa vorbim sau de ce nu am facut niciunul acest pas spre amicitate. E foarte interesant sau mai bine zis ciudat sa cunosti o persoana intr-un fel(din ziar, de pe internet, de la tv sau din vedere) si atunci cand te intalnesti pe strada sa nu faci nimic, doar sa iti iei privirea de la acea persoana, sa privesti inainte si sa iti continui drumul.
Acu' vreo 3-4 ani veneam acasa si un baiat mi-a dat prioritate la trecerea de pietoni. Il cunosteam (din vedere) ca era el "rockstar" in oras si toata lumea il cunostea, insa nu ne-am salutat niciodata. Statea intr-un cartier vecin. Era saten, era slabut, arata bine (avea gagici hot) si era cam dirty la condus propria masina. Si ziceam ca imi dadea prioritate la trecerea de pietoni, eu m-am uitat la el i-am multumit din cap, mai mult timid, si am trecut strada. Era vesel, cu un priten in dreapta lui. Peste 2 ore am aflat ca a avut accident de masina si ca a murit pe loc.
Toata chestia asta care e generala, faptul ca nu ne salutam pe strada daca nu suntem amici e o prostie imensa, o prostie cu P mare. Ratezi multe multe ocazii sa fii prietenul cuiva doar pentru un mic gest pe care eviti sa il faci.
Pierdem. Suntem egoisti.
luni, 5 iulie 2010
301...
301 si asta doar datorita voua..
Ma bucur enorm sa vad ca lumea viziteaza sau chiar si citeste blogul.
Este o emotie puternica care imi da putere, ma incurajeaza. Imi da acel strop care stinge toata nebunia asta care ma inconjoara:)
Este un sentiment foarte placut.
Este ceva ce oricine si-ar dori in viata.
Este o rasplata.
Este lucrul care mi-a facut sufletul sa zambeasca:)
Va multumesc mult!
Ma bucur enorm sa vad ca lumea viziteaza sau chiar si citeste blogul.
Este o emotie puternica care imi da putere, ma incurajeaza. Imi da acel strop care stinge toata nebunia asta care ma inconjoara:)
Este un sentiment foarte placut.
Este ceva ce oricine si-ar dori in viata.
Este o rasplata.
Este lucrul care mi-a facut sufletul sa zambeasca:)
Va multumesc mult!
Bai, treziti-va!!!
Tocmai am citit o stire pe Bistriteanul.ro, site pe care il urmaresc aproape zilnic. Stirea e de cacat, jur! Miss Romania 2009, Loredana Salanta, a luat in BAC 9.53! Betoon! Felicitari! Ma intereseaza? Poate! Insa faza tare e ca pe la sfarsitul articolului e amintita si domnisoara Elena Kuji, care nu a luat NUMAI 10 pe linie. Fix pix, nu?
Redactor1: Au terminat astia Bacul. Ce stire bagam?
Redactor2: Poi tre sa vedem cum stau lucrurile.
Redactor1: Gataaa, stiu. O punem pe Kuji Elena, ca doar a luat 10!!
Redactor2: Kuji?? Cine-i aia? N-are rost, nu o cunoaste lumea.
Redactor1: Eh nu! E o fata foarte..
Redactor2: Nu, gata. Stiu! O punem pe Salanta Loredana!
Redactor1: Iarasi pe ea?
Redactor2: Da, prinde bine la cititiori, si uite, pe langa faptul ca e miss, e si desteapta fata!
Redactor1: Eu, totusi, cred ca e mai bine daca scriem despre Kuji, ea e o persoana care..
Redactor2: Nuuu, am si inceput sa scriu!
Cititorul: Mai bine anunta astia ca domnisoara Salanta a luat 9.53 ca doar daca a luat Miss-ul inseamna ca tre sa o scoata in slavi pana cand se marita si apoi tre sa ne anunte si cand sotul o inseala cu X si apoi ca ea o sa isi cumpare casa pe malul lacului Y cu 6 cifre de dolari.
Bai, am inteles ca e o valoare in domeniul modelingului, insa aici era vorba de BAC, unde trebuie sa scoateti in fata alte valori, valori care ne-au reprezentat judetul si orasul la olimpiadele nationale si internationale, valori care o sa fie viitorul Romaniei!
Totusi, pe aceasta cale vreau sa le transmit felicitari tuturor celor care au obtinut note maxime si celor care au terminat cu bine Bacul! Iar cei care, din pacate, nu au reusit sa treaca de acest hop, capul sus ca nu e nenorocire, e doar un examen al vietii pentru care trebuie sa fiti mai seriosi, mai sarguinciosi, mai ambitiosi, mai dedicati.
Bafta multa!
Redactor1: Au terminat astia Bacul. Ce stire bagam?
Redactor2: Poi tre sa vedem cum stau lucrurile.
Redactor1: Gataaa, stiu. O punem pe Kuji Elena, ca doar a luat 10!!
Redactor2: Kuji?? Cine-i aia? N-are rost, nu o cunoaste lumea.
Redactor1: Eh nu! E o fata foarte..
Redactor2: Nu, gata. Stiu! O punem pe Salanta Loredana!
Redactor1: Iarasi pe ea?
Redactor2: Da, prinde bine la cititiori, si uite, pe langa faptul ca e miss, e si desteapta fata!
Redactor1: Eu, totusi, cred ca e mai bine daca scriem despre Kuji, ea e o persoana care..
Redactor2: Nuuu, am si inceput sa scriu!
Cititorul: Mai bine anunta astia ca domnisoara Salanta a luat 9.53 ca doar daca a luat Miss-ul inseamna ca tre sa o scoata in slavi pana cand se marita si apoi tre sa ne anunte si cand sotul o inseala cu X si apoi ca ea o sa isi cumpare casa pe malul lacului Y cu 6 cifre de dolari.
Bai, am inteles ca e o valoare in domeniul modelingului, insa aici era vorba de BAC, unde trebuie sa scoateti in fata alte valori, valori care ne-au reprezentat judetul si orasul la olimpiadele nationale si internationale, valori care o sa fie viitorul Romaniei!
Totusi, pe aceasta cale vreau sa le transmit felicitari tuturor celor care au obtinut note maxime si celor care au terminat cu bine Bacul! Iar cei care, din pacate, nu au reusit sa treaca de acest hop, capul sus ca nu e nenorocire, e doar un examen al vietii pentru care trebuie sa fiti mai seriosi, mai sarguinciosi, mai ambitiosi, mai dedicati.
Bafta multa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)