Pe strada...

Azi ma gandeam la o chestie interesanta: De ce nu ne salutam pe strada daca ne cunoastem din vedere?

Am avut ocazia sa ma intalnesc pe strada cu o fata, pe care o cunosc din copilarie, insa cu care nu am vorbit niciodata. Stiu ca sta in blocurile vecine, stiu ca e de varsta cu mine, insa nu am vorbit niciodata. O sa vorbim vreodata? Ma tot gandesc ce ne-a oprit sa vorbim sau de ce nu am facut niciunul acest pas spre amicitate. E foarte interesant sau mai bine zis ciudat sa cunosti o persoana intr-un fel(din ziar, de pe internet, de la tv sau din vedere) si atunci cand te intalnesti pe strada sa nu faci nimic, doar sa iti iei privirea de la acea persoana, sa privesti inainte si sa iti continui drumul.

Acu' vreo 3-4 ani veneam acasa si un baiat mi-a dat prioritate la trecerea de pietoni. Il cunosteam (din vedere) ca era el "rockstar" in oras si toata lumea il cunostea, insa nu ne-am salutat niciodata. Statea intr-un cartier vecin. Era saten, era slabut, arata bine (avea gagici hot) si era cam dirty la condus propria masina. Si ziceam ca imi dadea prioritate la trecerea de pietoni, eu m-am uitat la el i-am multumit din cap, mai mult timid, si am trecut strada. Era vesel, cu un priten in dreapta lui. Peste 2 ore am aflat ca a avut accident de masina si ca a murit pe loc.


Toata chestia asta care e generala, faptul ca nu ne salutam pe strada daca nu suntem amici e o prostie imensa, o prostie cu P mare. Ratezi multe multe ocazii sa fii prietenul cuiva doar pentru un mic gest pe care eviti sa il faci.

Pierdem. Suntem egoisti.